RO RU EN
Benzi RSS
Actualizat la: 18.10.2017
Prima /
Conturi Naţionale
Versiune tipar
 

Acest domeniu cuprinde principalele agregate ale conturilor, care sunt prezentate prin variabilele: PIB şi componentele sale, ocuparea, agregatele consumului final, veniturile, economiile şi capacitatea/necesarul de finanţare, exporturile şi importurile de bunuri şi servicii.

Toate variabilele conturilor naţionale sunt reflectate în valută naţională. Excepţii sunt populaţia (evaluată în persoane) şi ocuparea (evaluată în persoane, locuri de muncă, ore lucrate).

Activitate economică,  proces care conduce la obţinerea unui asortiment similar de producţie (bunuri, servicii) ce caracterizează cele mai generale categorii ale clasificării genurilor de activitate.

Sectorul instituţional este regruparea unităţilor instituţionale în ansambluri în baza funcţiei lor principale şi a surselor de finanţare.

Unitatea instituţională este o unitate economică rezidentă (care are centru de interes, deci, desfăşoară o activitate economică de cel puţin un an pe teritoriul respectiv) care are autonomie de decizie în exercitarea funcţiei sale principale şi/sau dispune de contabilitate completă (are atît documente contabile în care apar toate operaţiunile economice şi financiare efectuate în cursul perioadei, cît şi un bilanţ al activelor şi pasivelor sale).

Unităţile instituţionale – rezidente se grupează pe sectoare instituţionale: societăţi nefinanciare, societăţi financiare, administraţia publică, gospodăriile populaţiei şi instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei.

Sectorul «Societăţi nefinanciare» cuprinde unităţile instituţionale nefinanciare a căror funcţie o constituie producţia de bunuri şi servicii nefinanciare destinate pieţei şi ale căror resurse principale provin din vânzarea producţiei.

Sectorul «Societăţi financiare» cuprinde unităţile instituţionale a căror funcţie principală constă în finanţarea, adică colectarea, transformarea şi redistribuirea disponibilităţilor financiare. Resursele principale ale acestor unităţi sunt constituite din fonduri provenind din angajamentele contractate (depuneri, bonuri, obligaţiuni etc.) şi din dobânzi primite. La acest sector se referă instituţiile monetar - creditare, societăţile de asigurări şi alte instituţii financiare.

Sectorul «Administraţia publică»  cuprinde unităţile instituţionale, a căror  funcţie principală este de a produce servicii non-piaţă destinate consumului individual şi colectiv şi de a efectua operaţiuni de redistribuire a veniturilor statului. Resursele lor provin din contribuţiile obligatorii vărsate de unităţile aparţinând altor sectoare instituţionale.

Sectorul «Gospodăriile populaţiei» cuprinde indivizi sau grupuri de indivizi în acelaşi timp în funcţia lor de consumatori şi eventual de întreprinzători. Resursele principale ale acestora provin din remunerarea salariaţilor, venituri din proprietate,  transferuri efectuate din celelalte sectoare şi din încasările provenind din vânzarea producţiei.

Sectorul «Instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei» regrupează unităţile instituţionale care prestează servicii non-piaţă pentru gospodării şi ale căror resurse, provin din contribuţiile voluntare efectuate de gospodării şi din veniturile din proprietate. În acest sector se includ sindicatele, partidele politice, cultele religioase, asociaţiile culturale şi sportive, etc.

Produsul intern brut (PIB) – principalul agregat macroeconomic al contabilităţii naţionale care reprezintă rezultatul final al activităţii de producţie din unităţile producătoare rezidente şi care corespunde valorii bunurilor şi serviciilor produse de către aceste unităţi pentru consumul final.

Valoarea adăugată brută (VAB) este soldul contului de producţie şi se măsoară ca diferenţa dintre valoarea bunurilor şi serviciilor produse (evaluate la preţuri de bază) şi consumul intermediar (evaluat la preţurile cumpărătorului), reprezentând deci valoarea nou creată în procesul de producţie. VAB este calculata înainte de a fi calculat consumul de capital fix.

Producţia include toate produsele fabricate şi serviciile prestate în decursul unei perioade contabile.

Producţia de piaţă reprezintă producţia vândută sau destinată vânzării pe piaţă la un preţ semnificativ din punct de vedere economic.

Producţia non-piaţă reprezintă producţia furnizată altor unităţi, fie gratuit, fie la un preţ nesemnificativ din punct de vedere economic.

Consumul intermediar reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor (excluzînd consumul de capital fix)  care sunt fie transformate, fie consumate în totalitate în timpul procesului de producţie.

Impozitele pe producţie şi importuri cuprind impozitele pe produse şi alte impozite pe producţie.

Impozitele pe produse – impozite prelevate proporţional cu cantitatea sau valoarea bunurilor şi serviciilor produse, comercializate sau importate de rezidenţi. Din ele fac parte, la major, taxa pe valoarea adăugată (TVA), accizele, impozitele pe bunurile şi serviciile importate.

Alte impozite pe producţie cuprind toate impozitele, fără impozitele pe produse, care sunt suportate de către întreprinderi şi organizaţii în cadrul participării lor în procesul de producţie.

Subvenţiile includ subvenţiile pe produse şi alte subvenţii pe producţie.

Subvenţiile pe produse – sumele vărsate de la buget pe unitatea de bun sau serviciu produsă sau importată.

Alte subvenţii pe producţie – sume acordate de buget pentru acoperirea pierderilor.

Impozitele nete pe produse – impozite pe produse minus subvenţii pe produse. In procesul  calculării valorii adăugate brute producţia este evaluata la preturi de baza unde consumul intermediar este evaluat la preţul compărătorului, şi prin urmare diferenţa dintre taxele si subvenţiile pe produse trebuie sa fie incluse in valoarea adăugata brută. Produsul Intern Brut care rezultă este evaluat la preţuri de piaţă.

Impozitele nete pe producţie şi importuri - impozite minus subvenţii pe producţie şi importuri.

Remunerarea salariaţilor reprezintă sumele primite de angajaţi în bani sau natură în contrapartida muncii depuse. Remunerarea salariaţilor include sumele brute calculate, inclusiv prime, sporuri, avantaje în natură, impozite pe venit, vărsăminte în fondurile de susţinere socială şi alte plăţi.

Cotizaţiile sociale efective în sarcina angajatorilor sunt plăţile vărsate de angajatori în fondurile de  susţinere socială de stat sau private pentru a asigura salariaţii săi cu dreptul de a primi prestaţii sociale în cazurile unor anumite evenimente sau a unor condiţii deosebite, care pot avea un impact negativ asupra bunăstării salariaţilor - boală, accidente de muncă, plecarea la pensie, şomaj etc.

Cotizaţiile sociale imputate în sarcina angajatorilor sunt prestaţiile sociale plătite nemijlocit de angajatori fără participarea fondurilor de susţinere socială. 

Excedentul brut de exploatare/ venitul mixt brut (EBE/VMB) este soldul contului de exploatare şi arată ceea ce rămâne din valoarea nou creată în procesul de producţie după remunerarea salariaţilor şi plata impozitelor nete pe producţie şi import. Termenul „brut/net” indică dacă acest indicator include sau nu consumul de capital fix  în procesul de producţie. Venitul obţinut în rezultatul procesului de producţie al întreprinderii, care se află în proprietatea gospodăriilor casnice se numeşte venitul mixt brut, deoarece reflectă atît remunerarea lucrului, efectuat de proprietarul întreprinderii, cît şi profitul din activitatea de întreprinzător.

Venitul naţional brut (VNB) reprezintă veniturile primare încasate de către unităţile instituţionale rezidente. Venitul primar este venitul obţinut prin aportul participării directe în procesul de producţie, şi venituri încasate de către proprietarii unui activ, în urma punerii activului dat la dispoziţia altei unităţi instituţionale (acesta din urmă fiind numit venit din proprietate). VNB înlocuieşte şi este conceptual echivalent cu produsul naţional brut (PNB).

Veniturile din proprietate cuprind veniturile primite sau transmise de către unităţile instituţionale cu dreptul de exploatare a activelor financiare, a pământului şi a altor active neproductive nefinanciare.

Venit naţional disponibil brut măsoară partea din valoarea creată, de care dispune naţiunea, pentru consumul final şi economia brută şi este egal cu venitul naţional brut minus transferurile curente plătite unităţilor nerezidente, plus transferurile curente încasate de unităţi rezidente de la restul lumii.

Transferul reia operaţiunea în cazul cînd o unitate instituţională efectuează în calitatea ei de producător de  bunuri, prestează servicii sau active (financiare sau nefinanciare) pentru altă unitate, fără a primi de la ultima drept recompensă bunuri, servicii sau active. Deosebim transferuri curente, capitale, transferuri sociale în natură.

Transferurile curente cuprind impozitele curente pe venit şi patrimoniu, vărsămintele pentru asigurarea socială, vărsămintele voluntare şi cadourile cu caracter necapital, amenzile etc.

Transferurile capitale constituie operaţiunile cu caracter unic şi considerabile după valoare, legate de procurarea sau ieşirea activelor participanţilor la aceste operaţiuni. Ele includ impozitele pe capital, subvenţiile investiţionale, alte transferuri capitale.

Cheltuielile pentru consumul final însumează cheltuielile gospodăriilor populaţiei, cheltuielile  administraţiei publice pentru bunurile şi serviciile individuale şi serviciile colective, precum şi cheltuielile  instituţiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei.

Cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei însumează cheltuielile  gospodăriilor populaţiei pentru procurarea bunurilor şi serviciilor utilizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane individuale ale gospodăriilor rezidente.

Cheltuielile pentru consumul final al administraţiei publice pentru bunuri şi servicii individuale cuprind cheltuielile administraţiei publice pentru procurarea bunurilor şi serviciilor în folosul individual al gospodăriilor populaţiei.

Cheltuielile pentru consumul final al administraţiei publice pentru servicii colective includ serviciile prestate din contul Bugetului Public Naţional de întreprinderi şi organizaţii în folosul colectivităţii sau a unor grupuri de gospodării.

Cheltuielile pentru consumul final al instituţiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei reprezintă cheltuielile acestor unităţi pentru procurarea bunurilor şi serviciilor în vederea furnizării lor gratis gospodăriilor populaţiei cu titlu de transferuri sociale în natură.

Ajustări pentru modificările activelor nete ale gospodăriilor populaţiei în fondurile de pensii reflectă modificarea valorii nete a activelor gospodăriilor populaţiei în fondurile de pensii. Se determină ca suma contribuţiilor în fondurile de pensii nestatale şi venitul net din investirea rezervelor fondurilor de pensii nestatale minus serviciile achitate de către fondurile de pensii nestatale şi pensiile plătite din fondurile de pensii nestatale.

Economia brută reprezintă soldul contului de utilizare a venitului disponibil brut şi măsoară partea din venitul disponibil brut care nu este destinată cheltuielii pentru consum final.

Formarea brută de capital arată procurarea netă a bunurilor şi serviciilor de către unităţile - rezidente, produse în perioada considerată, dar nu şi consumate. Cuprinde formarea brută de capital fix, variaţia stocurilor.

Formarea brută de capital fix reprezintă valoarea bunurilor durabile dobîndite de unităţile rezidente în scopul de a fi utilizate ulterior în procesul de producţie.

Variaţia stocurilor reprezintă diferenţa între stocul de la sfârşitul perioadei considerate şi cel iniţial. Stocurile reprezintă bunurile, altele decât cele de capital fix, deţinute la un moment dat de unităţile de producţie. Prin convenţie gospodăriile populaţiei (în calitate de consumatori) nu deţin stocuri. De asemenea, ramurile cu producţie nedestinate pieţei ale administraţiei publice şi cele ale instituţiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei nu deţin stocuri, cu excepţia stocurilor strategice.

Capacitatea (+)/ necesarul (-) de finanţare reprezintă soldul contului de capital şi arată suma resurselor pe care economia naţională o pune la dispoziţia restului lumii (dacă este pozitivă) sau pe care le primeşte de la restul lumii (dacă este negativă).

Exporturile de bunuri si servicii constau din tranzacţiile de bunuri si servicii (vânzări, barter, donaţii etc.) efectuate de rezidenţi câtre nerezidenţi.

Importurile de bunuri si servicii constau din tranzacţiile de bunuri si servicii (achiziţionări, barter, donaţii etc.) efectuate de nerezidenţi câtre rezidenţi. Importurile si exporturile de bunuri se calculează în preţuri FOB (franco bord). Preţurile FOB includ valoarea bunurilor în preţurile producătorului plus valoarea serviciilor suportate pînă la trecerea frontierei ţării exportator (inclusiv cheltuielile de încărcare pentru transportările ulterioare) plus taxe de export plătite (minus scutiri de impozite primite) .   

Soldul balanţei externe de bunuri si servicii este diferenţa dintre exporturile si importurile de bunuri si servicii. Acestea pot fi calculate separat pentru tranzacţiile de bunuri si servicii.

Achiziţii minus cedări de active nefinanciare neproduse. Activele nefinanciare neproduse includ activele, care sunt necesare procesului de producţie, singure nefiind un rezultat al procesului de producţie (active naturale – pământ, zăcăminte, etc.; active nemateriale – drepturi de autor, patente, licenţe, etc.).

Consumul de capital fix prezintă diminuarea valorii capitalului fix, utilizat în procesul de producţie în perioada de raport, în rezultatul uzurii fizice şi morale, sau în rezultatul unor deteriorări.

Producţia ascunsă în sectorul formal ─ producţia legală neînregistrată de organele administrative şi fiscale şi neraportată lor de către agenţii economici cu scopul evaziunii impozitelor, contribuţiilor de asigurare socială, etc.

Producţia ascunsă în sectorul informal producţie produsă de acele întreprinderi necorporative din sectorul «gospodăriile casnice», care nu sunt înregistrate şi/sau talia cărora după numărul salariaţilor e sub censul stabilit şi care produc producţie destinată pieţei.

Producţia gospodăriilor casnice pentru consum propriu activitate economică, în rezultatul căreia gospodăriile casnice consumă sau acumulează bunurile şi serviciile produse de ele însăşi.

Populaţia şi ocuparea forţei de muncă. Deşi nu sunt strict nişte agregate ale conturilor naţionale, aceste variabile sunt utilizate pe scară largă în contextul conturilor naţionale. Ocuparea forţei de muncă şi componentele sale sunt importanţi indicatori economici şi servesc la elaborarea indicatorilor derivaţi, de convertire a agregatelor conturilor din valoarea absolută în relativă şi, astfel, să permită compararea unor economii de dimensiuni diferite.

Populaţia include persoane, cetăţeni autohtoni sau străini, care sunt permanent stabiliţi pe teritoriul ţării, chiar dacă aceştia sunt temporar absenţi la o anumită dată. O persoană care locuieşte sau intenţionează să stea, cel puţin un an, este considerată a fi stabilită pe teritoriu. De regulă, populaţia totală nu include nici studenţii străini, nici membri ai forţelor armate străine staţionate într-o ţară.

Ocuparea forţei de muncă acoperă toate persoanele angajate în unele activităţi de producţie (în graniţele de producţie a conturilor naţionale). Ocuparea forţei de muncă include salariaţii (lucru în baza unui contract de muncă pentru altă unitate rezidentă şi este remunerată) şi non-salariaţii (patronii - proprietari de întreprinderi fără drept de persoană juridică, lucrătorii pe cont propriu etc.). Ocuparea forţei de muncă poate fi divizată în funcţie de activitate economică; această divizare nu este dată aici, dar în domeniul respectiv.

Contribuţia în modificarea PIB-ului. Modificări ale PIB-ului pot fi atribuite schimbărilor în componentele sale, care arată ce componentă a contribuit puternic la creşterea economică şi care nu. Contribuţia componentului  depinde atât de dimensiunea cît şi de creşterea acestuia. Astfel, un component mic, cu o creştere puternică şi un component mai mare, cu o creştere mult mai modestă pot contribui la fel la creşterea PIB-ului. Contribuţiile de creştere pot fi prezentate în două moduri: ca contribuţii punct procentual la creşterea PIB-ului (contribuţiile vor însuma în mod ideal 100%) sau ca acţiuni de creştere a PIB-ului (contribuţiile vor însuma în mod ideal, creşterea PIB-ului). De exemplu, o valoare de 1,3 înseamnă că, dacă toate celelalte componente au rămas neschimbate, PIB-ul ar fi crescut cu 1,3%, determinată de creşterea unei singure componente specifice.În cazul în care seriile de volum nu sunt exprimate în preţurile constante a unui an de bază fix, dar sunt derivate din datele înlănţuite la preţurile anului precedent, componentele nu vor mai contribui la creşterea PIB-ului.

Paritatea puterii de cumpărare. Unele variabile anuale sunt, de asemenea, măsurate la standardele puterii de cumpărare (PPS). Acestea sunt unităţi valutare „fictive", care elimina diferenţele în puterile de cumpărare, adică diferitele niveluri de preţ între ţări. Astfel, acelaşi agregat nominal în două ţări cu niveluri de preţ diferite, poate avea ca rezultat valori diferite ale puterii de cumpărare. Cifrele exprimate în standardele puterii de cumpărare sunt derivate din cifrele exprimate în monedă naţională prin utilizarea parităţii puterii de cumpărare (PPP) ca factori de conversie. Aceste parităţi sunt obţinute ca o medie ponderată a raporturilor relative de preţ ce ţin de un coş omogen de bunuri şi servicii, ambele comparabile şi reprezentative pentru fiecare ţară.

Principiile evaluării. În sistemul conturilor naţionale evidenţa operaţiunilor economice se efectuează în preţurile la momentul efectuării operaţiunii (preţuri curente).

Preţul curent de piaţă include marjele comercială şi de transport, impozitele pe produse şi exclude subvenţiile pe produse. Pentru excluderea influenţei diferitor taxe pe impozite şi subvenţii în diferite activităţi economice asupra structurii producţiei şi a exploatării veniturilor, indicatorii de ramură se calculează în preţuri de bază.

Preţul de bază reprezintă preţul primit de producător pentru o unitate de bun şi serviciu, excluzînd impozitele pe produse şi incluzînd subvenţiile pe produse.
Producţia non-piaţă se evaluează în preţuri curente utilizînd preţurile de piaţă la bunurile şi serviciile analogice realizate pe piaţă, în caz că acestea pot fi identificate, sau după cheltuieli de producţie, atunci cînd preţul de piaţă lipseşte.

Recalcularea în preţuri constante. Evaluarea la preţuri constante  reprezintă recalcularea fluxurilor si stocurilor la preţul perioadei anterioare, numita an de baza. Scopul evaluării la preţuri constante este de a evalua dinamica dezvoltării economice indiferent de modificările de preţuri. Aceasta se poate obţine prin divizarea schimbărilor de valori în timp în schimbări de preţ  şi de volum. Preţul, valoarea şi volumul sunt legate prin  următoarea ecuaţie de bază:

valoarea = volumul × preţ

Anul de bază pentru calculul preţurilor constante este în mod tradiţional un an stabil, an de comparaţie, care se mişcă înainte odată la 5 ani. Toate seriile dinamice disponibile sunt apoi recalculate în preţurile anului nou de bază. 

Dezavantajul acestei practici este faptul, că cu cît mai mult se îndepărtează de la anul de bază, cu atît mai irelevantă devine structura preţului anului de bază pentru realitatea economică. Aceasta se referă, în special pentru activităţi economice cu domenii dinamice şi preţuri rapid schimbătoare, cum ar fi tehnologiile informaţionale şi de comunicare. Recalcularea volumelor, în aşa cazuri, în preţurile unui an îndepărtat, duce la distorsiuni grave. Acesta este motivul pentru Decizia Comisiei 98/715/CE, care cere ca  anul de bază sa fie anul precedent, ceea ce garantează că volumele sunt măsurate folosind cea mai recentă structură a preţurilor.

Indicii de preţ (deflatorii) sunt calculaţi prin împărţirea implicită a unui agregat, măsurat în preţurile curente la acelaşi agregat măsurat în preţuri constante (pentru aceeaşi perioadă), rezultatul fiind înmulţit cu 100. Conturile naţionale agregate sunt compilate în valoare (termeni nominali, preţuri curente) şi volum (preţuri constante). Preţurile (deflatorii) sunt implicit derivate din celelalte două (valoare şi volum). Unele observaţii directe de preţuri intră în compilarea de volum a variabilele individuale, dar deflatorii sunt valori agregate a evoluţiei preţurilor (pentru observaţii directe a dinamicii preţurilor, vă rugăm să consultaţi statisticile preţurilor de domeniu din bazele de date ale Eurostat online).

Spre exemplu: Indicele - deflator al  produsului intern brut – raportul produsului intern brut, calculat în preţuri curente de piaţă la volumul produsului intern brut calculat în preţuri constante (preţurile anului precedent). Spre deosebire de indicii de preţuri la bunuri şi servicii, deflatorul produsului intern brut caracterizează schimbarea remunerării muncii, excedentului brut de exploatare/ venitului mixt, consumului de capital fix în rezultatul modificării preţurilor, precum şi a masei nominale a impozitelor nete.

 
 
 
 
Prima Contact Harta
 
Comunicate de presă  / Banca de date statistice  / Statistici pe domenii  / Produse şi servicii  / Recensăminte  / Metadate  / Standardul SDDS al FMI  / e-Raportare  / Formulare și clasificări  / Despre BNS  / Transparenţa în procesul decizional  / Cooperare internaţională  / Noutăţi şi evenimente  / Referinţe utile  / Achiziţii publice  / Funcţii vacante
Sus
108769 vizitatori în decurs de 30 zile
 
Copyright © 2017 BIROUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ
Condiții de utilizare
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
Creat de Trimaran