RO RU EN
Benzi RSS
Actualizat la: 24.11.2017
Prima / Comunicate de presă / Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2016
Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2016
31.05.2017
Versiune tipar

Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2016

Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia copiilor în anul 2016.

Situaţia demografică

Numărul copiilor este în descreștere continuă

La 1 ianuarie 2017, numărul copiilor în Republica Moldova1 a constituit 681,3 mii copii sau fiecare a cincea persoană este în vîrstă de pînă la 18 ani.

Figura 1. Numărul copiilor în Republica Moldova la 1 ianuarie anul corespunzător, 2012-2017

Rata natalităţii a constituit 10,5 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (11,8‰) se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (8,8‰).

Figura 2. Rata natalităţii la 1000 locuitori pe medii, 2012-2016

Cei mai mulți născuți sunt băieți

Din numărul copiilor născuţi-vii, 51,6% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete (vezi anexa, tabelul 2). În funcţie de greutatea la naştere, 94,6 % din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,6%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Femeile din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică comparativ cu cele din urban

Vîrsta medie a mamei la prima naştere este de 24,0 ani. De regulă, femeile din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică comparativ cu cele din mediul urban, respectiv la 23,6 şi 25,1 ani. Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani (68,8% din total naşteri).

Nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 22 la sută.

Educaţia copiilor

Rata de cuprindere în învățămîntul preșcolar este în creștere

În anul 2016, în ţară au funcţionat 1469 instituţii de învăţămînt preşcolar, numărul acestor instituţii fiind în creştere cu 3,6% comparativ cu anul 2012. În acest context, numărul copiilor din învăţămîntul preşcolar, deasemenea, a marcat o tendinţă de majorare în ultimii ani, înregistrînd către sfîrşitul anului 2016 cifra de 150,2 mii. Rata de cuprindere în anul 2016 a atins nivelul de 86,5%, în special s-a majorat în mediul urban (cu 7,4 puncte procentuale).

Figura 3. Rata de cuprindere în învăţămîntul preşcolar, 2012-2016

În medie la 100 locuri în instituţiile preşcolare revin 86 copii, cele mai solicitate fiind grădiniţele din mediul urban, unde la 100 locuri revin 101 copii, iar în mediul rural la 100 locuri revin doar 76 copii.
Pentru copiii cu necesităţi speciale funcţionează 81 grupe specializate în cadrul instituţiilor, majoritatea fiind pentru copii cu deficienţe sau dereglări ale vorbirii. În anul 2016, grupele specializate au fost frecventate de 1233 copii. Totodată, grupele cu destinaţie generală au fost frecventate de 1581 copii cu cerinţe educaţionale speciale şi 115 copii cu dizabilităţi.

Învăţămîntul primar şi secundar general

Numărul elevilor din instituțiile de învățămînt primar și secundar general este în descreștere

În anul de studii 2016/17, reţeaua instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general a fost constituită din 1291 unităţi în care îşi fac studiile circa 333,7 mii elevi sau cu circa 9 la sută mai puţin comparativ cu anul de studii 2012/13. Această diminuare a avut loc în rezultatul micșorării numărului de elevi din mediul rural (cu 16,8%). În medie pe ţară, la 10 mii locuitori revin 939 elevi faţă de 1032 elevi în anul de studii 2012/13.

Figura 4. Evoluţia numărului de elevi din învăţămîntul primar şi secundar general, 2011/12-2016/17

La începutul anului de studii 2016/17 în clasa I au fost înscrişi 36,9 mii copii, majoritatea dintre care (97,6%) au fost încadraţi în programe de educaţie preşcolară.

Numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale încadrați în instituții de învățămînt obișnuite este în creștere

Numărul elevilor înscrişi în instituţiile de învăţămînt special, în anul de studii 2016/17 a constituit 860 persoane sau cu 16,7% mai puţin comparativ cu anul de studii precedent. Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituţii (15 unităţi) sînt cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală – 64,2%, cu restanțe poliomielitice și paralizii cerebrale - 18,4%, surzi - 9,3%, etc.

Tabelul 1. Elevi cu cerinţe educaţionale speciale după tipul instituţiei, 2012/13-2016/17

2012/13

2013/14

2014/15

2015/16

2016/17

Total

4 558

6 302

9 198

11 426

10 990

În instituţii de învăţămînt primar şi secundar general

2 258

4 495

7 660

10 393

10 130

În şcoli pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică

2 300

1 807

1 538

1 033

860

Totodată, instituţiile de învăţămînt general obişnuite tot mai mult sunt adaptate la necesităţile copiilor cu dizabilităţi. În anul de studii 2016/17, numărul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) din instituţiile de învăţămînt general a constituit 10,1 mii persoane.

Figura 5. Elevi cu cerinţe educaţionale speciale după tipul instituţiei, în anii 2012, 2016

Protecţia socială a copilului

Numărul beneficiarilor de indemnizații pentru copii este în creștere

Pe parcursul anului 2016, 79 mii persoane au beneficiat de indemnizații la naștere și pentru creșterea copilului. Mărimea medie a indemnizaţiei unice la naşterea primului copil este aceeaşi indiferent de statutul de persoană asigurată sau neasigurată. Aceasta a constituit 3100 lei, iar în cazul următorului copil – 3400 lei, ceea ce este de 1,3 ori mai mare faţă de anul 2012.

În cazul indemnizaţiei pentru îngrijirea lunară a copiilor, statutul de persoană asigurată sau neasigurată determină diferenţe ale mărimii indemnizaţiei: aceasta constituie 1234,3 lei pentru persoanele asigurate, faţă de 540 lei pentru persoanele neasigurate. Numărul persoanelor care au beneficiat de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani este în creştere în ultimii ani. În anul 2016, 44,3 mii persoane au beneficiat de această indemnizaţie, comparativ cu 35,7 mii în anul 2012.

Figura 6. Mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru copii, 2012-2016

Indemnizațiile persoanelor asigurate acoperă în măsură mai mare minimul de existență pentru copii

În perioada 2012-2016 mărimea minimului de existenţă pentru copii a crescut cu 20,9%. Cea mai mare majorare se atestă în cazul minumului de existenţă pentru copii cu vîrsta 7-17 ani (22,5%). Astfel, valoarea minimului de existenţă în anul 2016 a constituit în total pentru copii- 1703,8 lei, inclusiv 678,7 lei pentru copiii de pînă la 1 an, 1466,8 lei pentru copii în vîrstă de 1-6 ani şi 1930,0 lei pentru cei cu vîrsta 7-17 ani.

Figura 7. Minimul de existenţă pentru copii, 2012-2016

Creşterea mărimii medii a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului a determinat un grad mai înalt de acoperire a minimului de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1,5 ani - 80 la sută (persoane neasigurate). În acelaşi timp, pentru persoanele asigurate raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani depăşeşte minimul de existenţă stabilit pentru copiii în vîrstă de pînă la 1 an cu circa 82%. Totodată, indemnizaţia acoperă minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de 1-6 ani în proporţie de 84% pentru persoanele asigurate şi 37% pentru cele neasigurate.

Tabelul 2. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii, 2012-2016

 

2012

2013

2014

2015

2016

Co-raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului şi minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1 an

 

 

 

 

 

persoane asigurate (pînă la 3 ani)

146,7

163,3

177,3

175,7

181,9

persoane neasigurate (pînă la 1,5 ani)

50,7

49,1

64,7

66,8

79,6

Co-raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului şi minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de 1-6 ani

 

 

 

 

 

persoane asigurate (pînă la 3 ani)

69,1

75,5

82,7

81,6

84,1

persoane neasigurate (pînă la 1,5 ani)

23,9

22,7

30,1

31,0

36,8

Cei mai mulți copii care beneficiază de alocații sociale sunt copiii cu dizabilități severe

Una din categoriile de beneficiari de alocaţii sociale de stat sunt copiiicu dizabilităţi. În anul 2016, 11,7 mii copii au beneficiat de aceste alocaţii, din care 43,5% fiind copii cu dizabilităţi severe. Mărimea medie a alocaţiei pentru copiii cu dizabilităţi a constituit 503,0 lei, majorîndu-se de 1,7 ori comparativ cu anul 2012. În cazul pierderii întreţinătorului beneficiari de alocaţii pentru pierderea întreţinătorului au fost 4,5 mii copii, mărimea alocaţiei constituind 402,0 lei, fiind astfel, de 3 ori mai mult comparativ cu anul 2012.

Tabelul 3. Alocaţii sociale pentru copii, 2012-2016

 

2012

2013

2014

2015

2016

 

Numărul beneficiarilor, persoane

Copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18 ani

14 753

14 044

13 446

12 943

11 746

inclusiv: severă

6 342

6 100

5 687

5 398

5 114

accentuată

6 948

6 287

5 652

5 205

4 602

medie

1 463

1 657

2 107

2 340

2 030

Copii care şi-au pierdut întreţinătorul

3 961

3 851

4 009

4 324

4 509

 

Mărimea medie a alocaţiei, lei

Copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18 ani

297,4

307,3

418,5

452,4

503,0

inclusiv: severă

325,9

338,9

448,5

487,5

539,5

accentuată

276,1

283,0

430,2

470,2

522,2

medie

274,6

283,6

306,1

331,7

367,5

Copii care şi-au pierdut întreţinătorul

134,1

139,7

167,8

364,4

402,0

Numărul copiilor rămași fără ocrotire părintească este în creștere, principala cauză fiind plecarea peste hotare a părinților

Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în anul 2016 au fost luaţi la evidenţă 4448 copii rămaşi fără îngrijire părintească, ceea ce este cu 6,6% mai mult față de anul precedent. Fiecare al treilea copil are vîrsta de 7-10 ani (30,8%), iar 76,2% sunt copii din mediul rural. Printre principalele motive de stabilire a statutului de copil rămas fără ocrotire părintească este plecarea peste hotare a unicului sau ambilor părinţi (60,6% din copii), decăderea din drepturi părinteşti (10,6%), ambii/unicul părinte decedat (8,1%) şi alte motive prin care părinţii nu sunt decăzuţi din drepturi, dar au survenit alte cauze, cum ar fi neîndeplinirea obligaţiilor părinteşti (8,8%), lipsa condiţiilor de trai (5,0%).

Cel mai des copiilor rămaşi fără îngrijire părintească li s-au aplicat forme de protecţie familială, în special integrarea în familii extinse (57,6%), plasarea sub tutelă/ curatelă la terța persoane (12,9%), reintegrarea în familia bilogică (12,3%), dar şi plasarea în instituţii de tip rezidenţial – 7,9 %.

Figura 8. Forme de protecţie aplicate copiilor rămaşi fără ocrotire părintească în anul 2016

În anul 2016 de către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi 105 copii comparativ cu 88 copii în anul precedent, iar de către cetăţenii străini - 11 copii. Cel mai des au fost adoptați băieți, cetăţenii Republicii Moldova adoptînd mai mult copii cu vîrsta de 3-6 ani, iar adoptatorii străini mai mulți copii cu vîrsta 7-10 ani.

Sănătatea copiilor

Numărul copiilor internați în instituțiile medicale este în descreștere

Numărul medicilor pediatri din sistemul naţional de sănătate în ultimii ani se caracterizează printr-o uşoară creştere. La 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani în medie revin circa 7 medici pediatri şi 42 paturi pentru copii. În anul 2016, au fost internaţi în instituţiile spitaliceşti 122,3 mii copii sau aproape fiecare al șaselea copil. De menţionat că, numărul copiilor internaţi s-a redus faţă de anul precedent cu 2 la sută.

Tabelul 4. Asigurarea cu personal medical, 2012-2016

 

2012

2013

2014

2015

2016

Numărul de medici-pediatri

455

464

475

492

497

la 10 000 copii în vîrstă de 0-17 ani

6,4

6,6

6,9

7,2

7,3

Numărul de paturi pentru copii

3 556

3 255

3 092

2 871

2 880

la 10 000 copii în vîrstă de 0-17 ani

49,9

46,5

44,8

41,9

42,3

Copii internaţi în instituţiile medicale, mii

131,8

130,7

132,7

124,8

122,3

la 10 000 copii în vîrstă de 0-17 ani

1 851

1 868

1 921

1 820

1 794,5

Afecțiunile din perioada perinatală sunt principala cauză a morbidității nou născuților

Afecţiunile din perioada perinatală sunt în topul cauzelor morbidităţii copiilor nou-născuţi. Numărul copiilor cu aceste anomalii s-a majorat de la 10,7 mii în anul 2012 pînă la 12,1 mii copii în anul 2016 (vezi anexa, tabelul 5). Preponderent acestea includ tulburările legate de greutatea insuficientă la naştere, pneumonia congenitală, hipoxia intrauterină şi asfixia obstetricală.

Copiii în primul an de viață suferă cel mai des de boli ale aparatului respirator, anemie și afecțiuni perinatale

Incidenţa copiilor în primul an de viaţăconstituie 1502 cazuri la 1000 copii. Cel mai des copiii se îmbolnăvesc de boli ale aparatului respirator (849 cazuri la 1000 copii), anemie (197 cazuri la 1000 copii), afecţiuni din perioada perinatală (74 cazuri la 1000 copii), boli infecţioase şi parazitare (62 cazuri la 1000 copii) şi boli ale sistemului nervos (51 cazuri la 1000 copii).

Figura 9. Incidenţa copiilor în primul an de viaţă la 1000 copii, 2012-2016

Copiii de 0-17 ani suferă cel mai des de boli ale aparatului respirator, boli infecțioase și diverse leziuni traumatice

Pe parcursul anului 2016, în structura incidenţei copiilor în vîrstă de 0-17 ani au predominat bolile aparatului respirator (451 cazuri la 1000 copii), bolile infecţioase şi parazitare (50 cazuri la 1000 copii), leziunile traumatice, otrăvirile şi alte consecinţe ale cauzelor externe (49 cazuri la 1000 copii), bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat (38 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos şi organelor de simţ (32 cazuri la 1000 copii), afecţiunile sîngelui şi organelor hematopoietice (22 cazuri la 1000 copii), aparatului digestiv (19 cazuri la 1000 copii), (vezi anexa, tabelul 7).

Printre bolile infecţioase şi parazitare întîlnite cel mai des la copii sunt infecţiile acute ale căilor respiratorii (188,4 mii cazuri), pneumonii, bronhopneumonii acute (41,1 mii cazuri), varicela (10,0 mii cazuri), infecţiile intestinale acute provocate de agenţi nedeterminaţi (4,6 mii cazuri) şi enterite, colite, gastroenterite provocate de agenţi determinaţi (3,1 mii cazuri). Totodată, în medie la 100 mii copii revin 125 cazuri de pediculoză, 76 cazuri de scabie, 53 cazuri de infecţii cu salmoneloze şi 8 cazuri de dizenterie bacteriană.

Figura 10. Prevalenţa prin unele boli infecţioase la copii în vîrstă de 0-17 ani, cazuri la 100 mii copii, 2012-2016

Numărul cazurilor noi de tumori maligne este mai mare în cazul fetelor și copiilor cu vîrsta de 5-14 ani

În anul 2016, numărul cazurilor noi de tumori maligne a crescut, la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani revenind în medie 13,5 cazuri noi, comparativ cu 8,8 cazuri în anul 2012. În structura incidenţei prin tumori maligne în cazul copiilor prevalează ţesutul limfoid, hematopoietic şi înrudite ale acestuia - 52,2%, creier şi alte părţi ale sistemului nervos central – 16,3%, rinichi și bazinetul renal-10,9%, țesutul mesotelial și ale țesuturilor moi- 9,8%, oasele şi cartilajele articulare – 4,3%. Incidența prin tumori maligne este mai mare la fete (14,8 cazuri la 100 mii fete comparativ cu 12,3 cazuri la 100 mii băieți) și la copiii cu vîrsta de 5-14 ani.

Figura 11. Incidenţa copiilor prin tumori maligne, pe grupe de vîrstă şi sex, 2012-2016

Numărul cazurilor noi de tuberculoză este mai mare pentru băieți și mediul rural

În anul 2016, la 100 mii copii de 0-17 ani revin 18,1 copii cărora li s-a stabilit pentru prima dată diagnosticul cu tuberculoză activă. Peste 60 la sută din cazuri au fost depistate la băieți, fiecare al doilea băiat avînd vîrsta de 5-14 ani. De asemenea, tuberculoza la copii este preponderentă în mediul rural unde s-au înregistrat 62,6% din cazuri.

Copiii supuși examininării profilactice sunt mai des depistați cu acuitate vizuală scăzută

Pe parcursul anului 2016, fiecare al treilea copil în vîrstă de 0-17 ani sau 237,1 mii copii au fost supuşi examenelor profilactice, cu 6,2% mai mult decît în anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi revin 10,6 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 4,7 cu dereglări de ţinută și cîte 4,0 copii care suferă de tulburări de vorbire și au întîrzieri în dezvoltarea fizică. Fiecare al doilea copil a fost supus controlului profilactic a cavităţii bucale (51,4%), în urma căruia s-a constatat că din aceştia fiecare al treilea copil necesită sanaţie (34,2%), respectiv 66,0% din ei au fost sanaţi.

Copiii cu dizabilitate primară sunt preponderent din mediul rural și au ca cauză principală malformațiile congenitale, tulburările mentale și de comportament

Pe parcursul anului 2016, au fost recunoscuţi cu dizabilitate primară 1,7 mii copii, 61,3% din copii fiind din mediul rural. Fiecare al treilea copil diagnosticat are vîrsta de 0-2 ani, iar fiecare al patrulea este cu vîrsta cuprinsă între 3-6 ani. Cauzele predominante ale dizabilităţii primare rămîn a fi malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale (24,0%), tulburările mentale şi de comportament (22,7%) şi bolile sistemului nervos (12,7%). De menţionat, că în mediul rural ponderea copiilor cu grad sever de dizabilitate în total copii recunoscuţi cu dizabilitate este mai mică comparativ cu mediul urban (32,9% comparativ cu 42,6%).

Figura 12. Structura dizabilităţii primare la copii pe grupe de vîrstă în anul 2016

Din total copii cu dizabilităţi, în anul 2016 12,7 mii copii au beneficiat de servicii ale instituţiilor medico-sanitare. La 1000 copii revin 19 copii cu dizabilităţi.

Infracţionalitatea juvenilă

Ponderea infracțiunilor comise de minori în ultimii 5 ani s-a redus de 2 ori

Deşi la nivel de ţară se atestă o tendinţă de creştere a ratei infracţionalităţii, în cazul infracţiunilor săvîrşite de minori se înregistrează o scădere, la 100 mii minori (0-17 ani) revenind 138 infracţiuni faţă de 202 infracţiuni în anul 2012. Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a scăzut de la 4,0% în anul 2012 pînă la 2,2% în anul 2016.

Figura 13. Infracţiuni săvîrşite de către minori, 2012-2016

Infracțiunile pe care le comit minorii cel mai des sunt furturile, jafurile și actele de huliganism

Infracţiunile cel mai des comise de minori rămîn a fi furturile, cu o pondere de 67,8% din total infracţiuni, jafurile – 6,4%, cazurile de huliganism – 2,9%, vătămări intenționate -2,4%, și infracţiunile legate de droguri- 1,9%.

Numărul total al minorilor care au comis infracţiuni în anul 2016 a constituit 1490 minori, inclusiv 1378 minori cu vîrsta 14-17 ani (92,5%), restul avînd vîrsta de pînă la 14 ani. Preponderent infracţiunile au fost săvîrşite de băieţi, 92,1% faţă de 7,9% în cazul fetelor.

Minorii primesc ca pedeapsă preponderent condamnarea condiționată, iar fiecare al doilea minor condamnat a comis furt

În anul 2016, numărul minorilor condamnaţi a constituit 335 minori sau fiecare al patrulea minor care a comis infracţiuni. În medie, la 100 mii minori revin 49 minori condamnaţi comparativ cu 47 minori în anul 2012.

Figura 14. Numărul minorilor condamnaţi, 2012-2016

Fiecare al doilea minor este condamnat pentru furt – 165 minori (49,3%), pentru jaf şi tîlhării – 28 minori (8,4%), pentru huliganism - 33 minori (9,9%), cîte 9 minori pentru infracţiuni legate de droguri și viol (cîte 2,7%) şi 8 minori pentru omoruri (2,4%). În sistemul de sancţiuni al minorilor infractori este preponderentă condamnarea condiţionată (55,8%), iar fiecare al patrulea a primit pedeapsa cu închisoare (23,3%).

Cei mai mulți minori din penitenciare își ispășesc pedeapsa pentru viol

Numărul minorilor deţinuţi în instituţiile penitenciare în anul 2016 a constituit 30 de minori, cu 23 la sută mai puţin faţă de anul precedent. Cei mai mulţi minori care îşi ispăşesc pedeapsa în izolatoare şi instituţii penitenciare au fost condamnaţi pentru viol - 8 minori (26,7%), pentru omor, furt și jaf - cîte 6 persoane (20,0%).

Caracteristica generală a gospodăriilor cu copii

Gospodăriile cu copii au în componență preponderent un singur copil

Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, din total gospodării, 29,9% au în întreţinere cel puţin un copil sub 18 ani, din care 54,7% au un singur copil, 34,9% – doi copii, iar 10,4% – trei şi mai mulţi copii. În medie, la o gospodărie cu copii revin 1,6 copii. Gospodăriile cu mulţi copii sînt caracteristice mai mult pentru mediul rural, unde sunt concentrate 74,3% din totalul gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii.

În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este mai mare decît în mediul rural

În funcţie de tipul gospodăriei, acestea sunt formate preponderent din cupluri familiale (51%) şi mai multe nuclee familiale (42%). Gospodăriile monoparentale reprezintă 7% din totalul gospodăriilor cu copii. În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 6,4 puncte procentuale mai mare comparativ cu rural (respectiv 10,5% faţă de 4,1%), situaţie analogică şi pentru cuplurile familiale. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii” (48,4%).

Gospodăriile cu copii au venituri mult mai mici decît cele fără copii

Veniturile gospodăriilor casnice cu copii sînt substanţial mai mici decît veniturile gospodăriilor fără copii. În medie, în anul 2016 veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii au constituit 1741,1 lei lunar pe o persoană, fiind în creştere cu 35% faţă de anul 2012. Pe măsura creşterii numărului de copii în gospodărie descreşte şi valoarea medie a veniturilor, de la 1959,7 lei lunar în cazul gospodăriilor cu 1 copil, pînă la 1169,2 lei în cazul celor cu 3 şi mai mulţi copii (vezi anexa, tabelul 23).

Principala sursă de formare a veniturilor constituie activitatea salariată (46,6%), fiind urmată de veniturile din prestaţii sociale (10,2%), activitatea individuală non-agricolă (9,2%) şi activitatea individuală agricolă (8,6%). Transferurile din afara ţării contribuie la formarea veniturilor în proporţie de 21,7%, fiind cu 4,6 puncte procentuale mai mult decît media pe ţară.

Tabelul 5. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii, 2012-2016 (în preţurile anului 2012)

 

2012

2013

2014

2015

2016

Venituri disponibile (medii lunare pe o persoană, lei)

1 289,8

1 425,2

1 386,0

1 420,8

1 357,0

inclusiv în % pe surse:

 

 

 

 

 

Activitatea salariată

45,0

45,8

45,2

45,2

46,6

Activitatea individuală agricolă

10,4

9,1

9,8

9,1

8,6

Activitatea individuală non-agricolă

7,9

9,0

8,2

9,3

9,2

Venit din proprietate

0,3

0,1

0,1

0,2

0,0

Prestaţii sociale

10,6

9,3

8,8

9,6

10,2

pensii

5,8

5,4

5,2

5,1

5,7

indemnizaţii pentru copii

1,5

1,7

2,2

2,2

2,1

ajutor social

1,4

0,9

0,4

0,6

1,0

Alte venituri

25,9

26,7

27,8

26,7

25,4

din care transferuri din afara ţării

21,3

22,0

23,5

22,3

21,7

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, iar în mediul rural mai multe produse de panificație

Paternul de consum al gospodăriilor cu copii în anul 2016 se caracterizează prin consumul de pîine şi produse de panificaţie în cuantum de 8,9 kg/persoană, carne şi preparate din carne – 3,4 kg/persoană, lapte şi produse lactate – 15 litri/persoană, cartofi şi legume – 11,5 kg/persoană, fructe şi pomuşoare – 3,7 kg/persoană.

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, cum ar fi carnea (3,7 kg/persoană faţă de 3,2 în rural), laptele (17,0 litri/persoană faţă de 13,5 în rural) şi ouăle (14,1 bucăţi/persoană faţă de 12,3 în rural). În rural însă, se remarcă un consum mai mare de produse de panificaţie (9,6 kg/persoană faţă de 7,9 în urban) şi cartofi (3,9 kg/persoană faţă de 3,7 în urban), care de fapt şi determină un surplus caloric faţă de mediul urban (vezi anexa, tabelul 27).

Dotarea locuințelor gospodăriilor cu copii cu principalele utilități publice a crescut în ultimii ani

Nivelul de dotare al locuinţelor cu utilităţi publice implicit are influenţe asupra stării de sănătate a copilului. În general, accesul gospodăriilor la elementele de confort a crescut în ultimii ani, în special s-a ameliorat accesul la surse sigure de apă. Astfel, în anul 2016 circa 80 la sută din gospodăriile cu copii dispun de apeduct, circa 71 la sută sunt conectate la sistem de canalizare, iar aproximativ 61 la sută dispun de baie sau duş. Dat fiind, că marea majoritate a locuinţelor din mediul urban reprezintă apartamente la bloc, care în mod tradiţional sînt conectate la principalele utilităţi, marea majoritate a gospodăriilor dispun de sistem de alimentare cu apă, inclusiv apă caldă, gaze din reţea, grup sanitar, baie, etc. În schimb, în mediul rural pe parcursul ultimilor 5 ani a crescut de 1,4 ori accesul gospodăriilor cu copii la apeduct în interiorul locuinţei, sistem propriu de canalizare şi baie sau duş.

Figura 15. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi în anul 2016

Conform opiniei gospodăriilor cu copii, circa 78 la sută din acestea consideră că în anul 2016 nu au intervenit careva schimbări majore în nivelul de bunăstare al acestora, comparativ cu anul precedent; circa 7% au menţionat că trăiesc mai bine, iar 15% consideră că situaţia s-a înrăutăţit (vezi anexa, tabelul 28). Pentru necesităţile minime ale gospodăriei, conform aprecierilor respondenţilor ar fi suficientă suma de 1624 lei lunar pe o persoană. Totodată, pentru un trai decent a fost menţionat necesarul de 3093 lei în medie pe o persoană.

 

Notă:

1 Fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender.

Persoană de contact:
Liubovi Stoianov
şef al direcţiei statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai
tel. 0 22 73 15 68

 
 
 
 
Prima Contact Harta
 
Comunicate de presă  / Banca de date statistice  / Statistici pe domenii  / Produse şi servicii  / Recensăminte  / Metadate  / Standardul SDDS al FMI  / e-Raportare  / Formulare și clasificări  / Despre BNS  / Transparenţa în procesul decizional  / Cooperare internaţională  / Noutăţi şi evenimente  / Referinţe utile  / Achiziţii publice  / Funcţii vacante
Sus
81278 vizitatori în decurs de 30 zile
 
Copyright © 2017 BIROUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ
Condiții de utilizare
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
Creat de Trimaran