RO RU EN
Benzi RSS
Actualizat la: 28.08.2014
Prima / Comunicate de presă / Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2012
Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2012
31.05.2013
Versiune tipar

Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2012

Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia copiilor în anul 2012.

Situaţia demografică

La 1 ianuarie 2013 numărul populaţiei stabile în Republica Moldova1  a constituit 3559,5 mii persoane, din care 712,1 mii persoane sau fiecare a cincea persoană este în vîrstă de pînă la 18 ani.

Numărul născuţilor-vii în anul 2012 a fost de 39,4 mii persoane sau cu 253 persoane (0,6%) mai mult faţă de anul precedent. Rata natalităţii a constituit 11,1 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (11,9‰) se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (10,0‰). Din numărul copiilor născuţi-vii 51,7% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete (vezi anexa, tabelul 2).

Majoritatea copiilor (99,2%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală. În funcţie de greutate la naştere, constatăm că 94,8% din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,9%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Vîrsta medie a mamei la prima naştere este de 23,9 ani. De regulă, femeile din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică comparativ cu cele din mediul urban, respectiv la 23,0 şi 25,2 ani. Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani (75,2% din total naşteri).

Nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 22,4%. Din total născuţilor-vii, 29,0 mii (73,5%) revin mamelor care sînt la prima căsătorie, iar fiecare al doilea copil a fost născut în primii doi ani de căsătorie.

Numărul divorţurilor pronunţate prin hotărîrea judecătorească a constituit 10,6 mii cazuri sau cu 4,3% mai puţin faţă de anul 2011. În medie la 1000 locuitori revin 3 divorţuri. Numărul copiilor minori afectaţi de desfacerea căsătoriei a fost de 910 persoane.

Educaţia copiilor

Educaţia preşcolară. În ultimii cinci ani situaţia privind accesul copiilor la serviciile de educaţie preşcolară s-a îmbunătăţit considerabil, numărul unităţilor educaţionale a crescut cu 69 unităţi, constituind către finele anului 2012 ─ 1418 instituţii. La 100 locuri în instituţii preşcolare revin 84 copii, cele mai solicitate fiind grădiniţele din mediul urban, unde la 100 locuri revin 99 copii, iar în mediul rural respectiv 75 copii.

La finele anului 2012, în instituţiile preşcolare au fost cuprinşi 141,1 mii copii sau cu 17,2 mii persoane mai mult faţă de anul 2008. Tendinţa pozitivă este evidentă atît în mediul urban (cu 7,9 mii copii mai mult faţă de anul 2008), cît şi în mediul rural (respectiv, cu 9,3 mii copii). Astfel, tot mai mulţi copii sunt cuprinşi în învăţământul preşcolar: rata brută de cuprindere a copiilor în vârstă de 3-6 ani în acest nivel de învăţământ a crescut în perioada 2008-2012, de la 74,4% la 82,1%. În contextul tendinţelor pozitive a acestui indicator la nivel de ţară, continuă să se menţină discrepanţele pe medii de reşedinţă: diferenţa privind rata brută de cuprindere a copiilor în vîrstă de 3-6 ani fiind de 29,1 p.p. în 2012, comparativ cu 25,6 p.p. în 2008.

Figura 1. Rata brută de cuprindere în învăţămîntul preşcolar (3-6 ani), pe medii

În cadrul a 35 instituţii preşcolare din ţară funcţionează grupe specializate, pentru educaţia copiilor cu necesităţi speciale. Majoritatea acestor grupe sînt organizate pentru copii cu dereglări ale vorbirii. În anul 2012, numărul copiilor cu necesităţi speciale din instituţiile preşcolare constituie 2134 persoane sau cu 1,3% mai mult faţă de anul 2011.

Învăţămîntul primar şi secundar general. La începutul anului de studii 2012/13, reţeaua instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general era constituită din 1397 şcoli, gimnazii şi licee, inclusiv 3 şcoli serale şi 1394 - de zi. În ultimii 5 ani, numărul instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general s-a redus cu 129 unităţi (sau cu 8,5%), cea mai mare scădere fiind înregistrată faţă de anul de studii 2011/12 (cu 63 unităţi). Totodată, s-a finalizat procesul de reorganizare a şcolilor medii de cultură generală în gimnazii sau licee (vezi tabelul 1 ).

Tabelul 1. Instituţii de învăţământ primar şi secundar general

2008/09

2009/10

2010/11

2011/12

2012/13

Total

1526

1512

1489

1460

1397

De zi

1519

1505

1484

1457

1394

şcoli primare

92

91

85

83

108

gimnazii

689

708

763

829

767

licee

489

492

495

497

491

şcoli medii de cultură generală

214

179

108

19

şcoli pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică

35

35

33

29

28

Serale

7

7

5

3

3

Numărul elevilor din instituţiile de învăţămînt primar şi secundar general rămîne a fi în scădere, fiind înregistraţi 367,2 mii persoane la începutul anului de studii 2012/13. În medie pe ţară la 10 mii locuitori revin 1032 elevi faţă de 1222 elevi în anul de studii 2008/09. Efectivele de elevi au scăzut atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, respectiv cu 19,3% şi 10,7% comparativ cu anul de studii 2008/09.

Figura 2. Evoluţia numărului de elevi din învăţămîntul primar şi secundar general

Rata brută de cuprindere în învăţământul primar a fost de 93,8% în anul de studii 2012/13, iar în învăţământul gimnazial de 86,7%. Pe medii de reşedinţă, situaţia este diferită, atît la nivelul învăţământul gimnazial, cît şi la primar. Astfel, în mediul urban valoarea indicatorului a crescut faţă de anul de studii 2008/09 cu 5,8 p.p. în învăţămîntul primar şi cu 1,1 p.p. în cel gimnazial. În mediul rural acest indicator a avut o tendinţă descrescătoare, micşorîndu-se faţă de anul de studii 2008/09, respectiv cu 3,3 p.p. şi 4,5 p.p2.

La începutul anului de studii 2012/13 în clasa I au fost înscrişi 35,4 mii persoane sau cu 1,1% mai mult comparativ cu anul de studii 2008/09. Majoritatea copiilor înscrişi pentru prima dată în clasa I au fost încadraţi în programe de educaţie preşcolară (97,5%).

La începutul anului de studii 2012/13, raportul elevi la un cadru didactic este de 16 pentru clasele 1-4, în clasele gimnaziale la un cadru didactic revin 9 elevi, iar în clasele 10-12 – 11 elevi.

La începutul anului de studii 2012/13, în medie la un calculator reveneau 20 elevi faţă de 25 elevi în anul de studii 2008/09. Pe medii de reşedinţă, se menţine o situaţie mai bună în rural faţă de urban, 17 elevi la un calculator faţă de 23.

Figura 3. Numărul de elevi la un calculator

Reţeaua instituţiilor de învăţământ special este formată din 28 unităţi. Numărul elevilor înscrişi în învăţămîntul special, în anul de studii 2012/13 a constituit 2300 persoane sau cu 9,8% mai puţin comparativ cu anul precedent de studii. Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituţii sînt cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală – 79,3%, cu auz slab – 8,7% şi cu vederea slabă – 4,5%, etc.

Protecţia socială a copilului

Îndemnizaţii. Acordarea unui suport material la naşterea şi creşterea copilului sînt o modalitate de sprijin acordate prin intermediul sistemului de asigurări sociale. În anul 2012 mărimea medie a îndemnizaţiei unice la naştere a constituit 2300 lei la naşterea primului copil, iar în cazul fiecărui următor copil – 2600 lei, fiind în creştere faţă de anul 2008 de circa 2 ori. Acordarea îndemnizaţiilor nu presupune diferenţierea după statutul persoanei, asigurată sau neasigurată.

În cazul îndemnizaţiei pentru îngrijirea lunară a copiilor există diferenţiere conform statutului: pentru persoanele asigurate aceasta constituie 868,4 lei, faţă de 300 lei pentru persoanele neasigurate. Numărul persoanelor care au beneficiat de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani este în creştere în ultimii ani. În anul 2012 circa 35,7 mii persoane au beneficiat de această indemnizaţie comparativ cu 27,2 mii în anul 2008.

Tabelul 2. Mărimea medie a indemnizaţiilor pentru copii (lei)

2008

2009

2010

2011

2012

Îndemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului

persoane asigurate (în vîrstă de pînă la 3 ani)

322,6

478,9

675,0

768,0

868,4

persoane neasigurate (în vîrstă de pînă la 1,5 ani)

150

150

250

300

300

Numărul beneficiarilor de concediu parţial plătit pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, mii persoane

27,2

29,3

32,2

34,1

35,7

În condiţiile creşterii mărimii medii a îndemnizaţiilor pentru copii, se atestă acoperirea minimului de existenţă pentru copii în proporţie de 50,7 la sută în cazul îndemnizaţiilor pentru îngrijirea copiilor în vîrstă de pînă la 1,5 ani (persoane neasigurate). În acelaşi timp, pentru persoanele asigurate raportul dintre îndemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani depăşeşte minimul de existenţă stabilit pentru copiii în vîrstă de pînă la 1 an cu circa 47%.

Tabelul 3. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii

2008

2009

2010

2011

2012

Minimul de existenţă pentru copii, lei

1267,4

1112,0

1258,1

1391,4

1409,6

inclusiv după grupe de vîrstă:

pînă la 1 an

491,0

451,0

498,8

590,6

591,9

1-6 ani

1091,8

964,3

1095,9

1238,3

1256,2

7-16 ani

1400,0

1228,8

1409,3

1550,1

1575,4

Co-raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului şi minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1 an.

persoane asigurate (pînă la 3 ani)

65,7

106,2

135,3

130,0

146,7

persoane neasigurate (pînă la 1,5 ani)

30,5

33,3

50,1

50,8

50,7

Alocaţii sociale. Anual circa 14-15 mii copiii cu dizabilităţi de gradul I, II şi III cu vîrsta de pînă la 16/18 ani, cît şi copiii cu vîrsta de pînă la 18 ani, care şi-au pierdut întreţinătorul şi nu se află la întreţinerea deplină a statului, beneficiază de alocaţii sociale. Circa 42% din aceşti copii sunt cu dizabilităţi severe. Mărimea medie a acestor alocaţii este de 297,4 lei şi comparativ cu anul 2008 a crescut cu 29,0%.

Tabelul 4. Alocaţii sociale pentru copii

2008

2009

2010

2011

2012

Numărul beneficiarilor, persoane

Copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 16/18 ani

14148

15237

15088

14034

14753

inclusiv:     severitatea I

5721

6162

6177

5958

6342

 severitatea II

7115

7614

7417

6698

6948

 severitatea III

1312

1461

1494

1378

1463

Copii care şi-au pierdut întreţinătorul

3221

3454

3732

3882

3961

Mărimea medie a alocaţiei, lei

Copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 16/18 ani

230,5

259,7

260,1

277,4

297,4

inclusiv:    severitatea I

253,3

285,5

285,5

303,6

325,9

severitatea II

215,0

242,2

242,4

258,0

276,1

severitatea III

215,0

242,4

242,4

257,8

274,6

Copii care şi-au pierdut întreţinătorul

104,1

115,8

115,5

125,3

134,1

Ajutoare materiale. Pe parcursul anului 2012 familiile cu 3 şi mai mulţi copii, copiii invalizi, copii cu un singur părinte, copiii asupra cărora este instituită tutela/curatela şi familii cu venituri mici au beneficiat de ajutoare materiale în valoare de 61 mii lei, iar mărimea medie a unui ajutor material a constituit 464,6 lei.

Tutelă şi adopţii. Unul din obiectivele politicilor de protecţie a drepturilor copilului este protecţia socială a copiilor, care au rămas din anumite motive fără îngrijire părintească. În ultimii ani se atestă o creştere a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească luaţi la evidenţă de către organele tutelare. În anul 2012 numărul acestor copii a constituit 3483 persoane, cu 23% mai mult comparativ cu anul 2011. În structura copiilor luaţi la evidenţă anual predomină copiii cuprinşi cu vîrsta între 11-15 ani (30,3%), copiii din mediul rural (72,0%) şi băieţii (52%). Motivele de bază în cazul copiilor rămaşi fără ocrotire părintească sunt plecarea peste hotare a unicului sau ambilor părinţi (47% din copii), părinţii sunt nedecăzuţi din drepturile părinteşti (19,3%), părinţii decăzuţi din drepturi părinteşti (12,9%). În republică funcţionează 86 case de copii de tip familial, în care sînt plasaţi 351 copii. De către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi pe parcursul anului 74 copii.

Piaţa muncii şi şomajul în rîndul adolescenţilor (15 - 17 ani)

Conform rezultatelor Anchetei asupra Forţei de Muncă în anul 2012 din populaţia în vârstă de 15-17 ani circa 5,3 mii persoane au fost economic active, ceea ce constituie 0,4% din populaţiaeconomic activă pe ţară sau 3,5% în total populaţie din aceeaşi categorie de vârstă. Din numărul adolescenţilor economic activi fiecare a patra persoană urma o formă de instruire.

În perioada 2008-2012 atât numărul persoanelor ocupate, cât şi cel al şomerilor, înregistrează o descreştere, cea mai accentuată fiind la persoanele ocupate – practic de două ori. În acelaşi timp, este în creştere ponderea persoanelor inactive în totalul populaţiei din această categorie de vârstă. Dacă în anul 2008 ea a constituit 94,8%, atunci în 2012 se înregistrează valoarea de 96,5%.

Figura 4. Distribuţia tinerilor în vârstă de 15-17 ani după participarea în activitateaeconomică

Rata de activitate pentru persoanele în vârstă de 15-17 ani a constituit 3,5%, fiind superioară în cazul bărbaţilor (4,2%), comparativ cu femeile (2,8%), şi în mediul rural (4,9%) faţă de cel urban (0,6%).

Tabelul 5. Ratele de activitate pentru populaţia în vârstă de 15 - 17 ani, 2012 (%)

Total

Băieţi

Fete

Urban

Rural

Rata de activitate

3,5

4,2

2,8

0,6

4,9

Rata de ocupare

3,0

3,7

2,3

0,6

4,1

Rata şomajului

14,4

12,1

18,4

0,0

15,2

Caracteristica generală a gospodăriilor cu copii

Conform datelor Cercetării bugetelor gospodăriilor casnice, din total gospodării 35,2% au în întreţinere cel puţin un copil sub 18 ani, din care 55,8% au un singur copil, 34,0% - doi copii, iar 10,2% - trei şi mai mulţi copii. În medie la o gospodărie cu copii revin 1,6 copii. Gospodăriile cu mulţi copii sînt caracteristice mai mult pentru mediul rural, unde sunt concentrate circa 77% din totalul gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii.

În funcţie de tipul gospodăriei, practic fiecare a doua gospodăriei este formată din mai multe nuclee familiale (49,4%), fiind urmate de cuplurile familiale (44,7%) şi gospodăriile monoparentale (5,9%). În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 4,5 p.p. mai mare comparativ cu rural (respectiv 8,5% faţă de 4,0%), situaţie analogică şi pentru cuplurile familiale. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii”.

Din totalul gospodăriilor cu copii, 13,0% au în componenţa lor persoane cu dizabilităţi, iar în cazul a 3,1% din gospodăriile cu copii persoana cu dizabilitate este copilul. În proporţie de circa 75 la sută gospodăriile cu copii cu dizabilităţi sînt din mediul rural.

Sursele de venit a gospodăriilor cu copii

Veniturile gospodăriilor casnice cu copii sînt substanţial mai mici decât veniturile gospodăriilor fără copii. Dacă în 2008 venitul mediu lunar al unei persoane din cadrul gospodăriilor cu copii era cu 12,3% sub media naţională, atunci în 2012 acest decalaj este de 14,5%. În medie, în anul 2012 veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii au constituit 1289,8 lei lunar pe o persoană, fiind în creştere cu 23,7% faţă de anul 2008. Pe măsură creşterii numărului de copii în gospodărie descreşte şi valoarea medie a veniturilor, de la 1486,6 lei lunar în cazul gospodăriilor cu 1 copil pînă la 882,0 lei în cazul celor cu 3 şi mai mulţi copii (vezi anexa, tabelul 11).

Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii (în preţurile anului 2008)  au înregistrat o scădere faţă de anul precedent cu 2,5%, şi o creştere faţă de 2008 cu 2,3%.

Principala sursă de formare a veniturilor o constituie activitatea salariată (45,0%), fiind urmată de veniturile din prestaţii sociale (10,6%), activitatea individuală agricolă (10,5%) şi activitatea individuală non-agricolă (7,9%). Transferurile din afara ţării contribuie la formarea veniturilor în proporţie de 21,3%, fiind cu 5,3 puncte procentuale mai mult decît media pe ţară.

Tabelul 6. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii, 2008-2012 (în preţurile anului 2008)

2008

2009

2010

2011

2012

Venituri disponibile (medii lunare pe o persoană, lei)

1042,8

998,3

1023,2

1093,8

1066,8

inclusiv în % pe surse:

Activitatea salariată

44,0

46,2

45,1

48,0

45,0

Activitatea individuală agricolă

11,1

10,1

10,5

10,9

10,4

Activitatea individuală non-agricolă

9,2

7,7

8,0

8,3

7,9

Venit din proprietate

0,3

0,1

0,1

0,3

0,3

Prestaţii sociale

7,1

8,8

9,5

9,3

10,6

pensii

5,0

5,6

5,5

5,2

5,8

indemnizaţii pentru copii

0,8

1,2

1,5

1,6

1,5

compensaţii

0,4

0,5

0,5

0,4

0,3

ajutor social

0,0

0,1

0,4

0,4

1,4

Alte venituri

28,3

27,0

26,7

23,2

25,9

din care transferuri de peste hotare

24,4

22,4

21,8

19,0

21,3

Mediul de reşedinţă este un factor care determină nemijlocit veniturile gospodăriilor casnice. În anul 2012 veniturile gospodăriilor cu copii din mediul urban sînt de 1,5 ori mai mari decît veniturile gospodăriilor din mediul rural. În 2008 acest decalaj a constituit 44,8%. Dacă în mediul urban veniturile din activitatea salariată contribuie la formarea veniturilor gospodăriilor cu copii în proporţie de 60,1%, atunci în cazul celor din rural doar cu 30,7%. Gospodăriile cu copii din mediul urban sînt mai mult dependente de indemnizaţiile pentru copii (1,6% faţă de 1,4% în mediul rural), în schimb cele din rural într-o măsură mai mare depind de alocaţiile de ajutor social (2,3% faţă de 0,4% în mediul urban), pensii (6,7% faţă de 4,9% în mediul urban) şi transferuri din afara ţării (27,6% faţă de 14,7% în urban).

Consumul produselor alimentare în gospodăriile cu copii

Consumul lunar al gospodăriilor cu copii în anul 2012 se caracterizează prin consumul de pîine şi produse de panificaţie în cuantum de 8,4 kg/persoană, carne şi preparate din carne – 2,8 kg/persoană, lapte şi produse lactate –16,5 litri/persoană, cartofi şi legume – 10,8 kg/persoană, fructe şi pomuşoare – 3,1 kg/persoană.

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, cum ar fi carnea (3,1 kg/persoană faţă de 2,6 în rural), laptele (17,2 litri/persoană faţă de 16,0 în rural) şi ouăle (13,5 bucăţi/persoană faţă de 10,8 în rural). În rural însă, se remarcă un consum mai mare de produse de panificaţie (9,2 kg/persoană faţă de 7,2 în urban), cartofi şi legume (10,9 kg/persoană faţă de 10,5 în urban), care de fapt şi determină un surplus caloric faţă de mediul urban (vezi anexa, tabelul 15).

Condiţiile de trai ale gospodăriilor cu copii

Dotarea locuinţelor cu comodităţi relevă nivelul de confort al locuinţelor, care implicit are influenţe asupra stării de sănătate a copilului. În general, accesul gospodăriilor la elementele de confort a crescut în ultimii ani, în special s-a ameliorat accesul gospodăriilor la surse sigure de apă. Astfel, în anul 2012 circa 74 la sută din gospodăriile cu copii dispun de apeduct, fapt ce a determinat ca circa 62 la sută să fie conectate la sistem de canalizare, iar mai bine de 50 la sută să dispună de baie sau duş. Dat fiind că marea majoritate a locuinţelor din mediul urban reprezintă apartamente la bloc, care în mod tradiţional sînt conectate la principalele utilităţi, marea majoritate a gospodăriilor dispun de sistem de alimentare cu apă, inclusiv apă caldă, gaze din reţea, grup sanitar, baie, etc. În schimb, în mediul rural pe parcursul ultimilor 5 ani a crescut semnificativ accesul gospodăriilor cu copii la apeduct în interiorul locuinţei de 2 ori, sistem propriu de canalizare – de 2 ori, baie sau duş – de 1,7 ori, gaze din reţea – de 1,4 ori.

Figura 5. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi, 2012

În perioada 2008-2012 s-a îmbunătăţit considerabil situaţia privind înzestrarea gospodăriilor cu copii cu bunuri de folosinţă durabilă. Astfel, în medie la 100 gospodării revin 108 televizoare, 90 frigidere, 83 maşini de spălat rufe, 55 calculatoare, 27 autoturisme, etc. Gospodăriile cu copii din mediul rural sînt dotate într-o proporţie mai mică cu bunuri de folosinţă durabilă. Cel mai mare decalaj fiind înregistrat în cazul calculatoarelor, dar şi a aspiratoarelor de praf.

Figura 6. Dotarea gospodăriilor cu copii cu bunuri de folosinţă îndelungată

Conform opiniei gospodăriilor cu copii circa 63 la sută din acestea consideră că în anul 2012 nu au intervenit careva schimbări majore în nivelul de bunăstare al acestora comparativ cu anul precedent; 7,6% au menţionat că trăiesc mai bine, iar 29,7% consideră că situaţia s-a înrăutăţit (vezi anexa, tabelul 16). Pentru necesităţile minime ale gospodăriei, conform aprecierilor respondenţilor ar fi suficientă suma de 1051 lei lunar pe o persoană. Totodată, pentru un trai decent a fost menţionat necesarul de 2185 lei în medie pe o persoană.

Morbiditatea copiilor

Asigurarea cu personal medical şi spitalizarea copiilor. Situaţia din ultimii cinci ani la capitolul asigurare cu medici pediatri din sistemul naţional de sănătate a fost constantă, în medie la 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani revin circa 6 medici pediatri în anul 2012. Numărul de paturi ce revin la 10 mii copii a constituit 49,6 unităţi. Anual în instituţiile spitaliceşti sînt internaţi peste 131 mii copii, numărul lor micşorîndu-se comparativ cu anul 2011 cu 4,7%. Astfel, fiecare al cincilea copil este internat într-o instituţie spitalicească sau cîte 360 copii în fiecare zi.

Tabelul 7. Asigurarea cu personal medical

2008

2009

2010

2011

2012

Numărul de medici-pediatri

440

453

438

485

455

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

5,6

5,9

5,9

6,7

6,4

Numărul de paturi pentru copii

3591

3541

3536

3559

3531

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

45,6

46,3

47,4

48,9

49,6

Copii internaţi în instituţiile spitaliceşti, mii

134,9

136,1

131,1

138,3

131,8

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

1714

1779

1758

1902

1851

Morbiditatea nou-născuţilor.Cauzele principale de îmbolnăvire a nou-născuţilor rămîn a fi afecţiunile care au apărut în perioada perinatală, în special tulburările legate de greutatea insuficientă la naştere, pneumonia congenitală, hipoxia intrauterină şi asfixia obstetricală. Numărul copiilor cu aceste anomalii s-a majorat de la 9,3 mii în anul 2008 pînă la 11,6 mii copii în 2012 (vezi anexa, tabelul 17).

Morbiditatea copiilor în primul an de viaţă. Morbiditatea copiilor în primul an de viaţă a constituit 1748 cazuri la 1000 copii faţă de 1481 cazuri în anul 2008. În primul an de viaţă copiii preponderent suferă de boli ale aparatului respirator (805 cazuri la 1000 copii), anemie (247 cazuri la 1000 copii), patologii perinatale (124 cazuri la 1000 copii) şi boli ale sistemului nervos (91 cazuri la 1000 copii).

Figura 7. Morbiditatea copiilor în primul an de viaţă, cazuri la 1000 copii

Morbiditatea generală a copiilor în vîrstă de 0-17 ani. Pe parcursul anului 2012 au predominat bolile aparatului respirator (318 cazuri la 1000 copii), bolile infecţioase şi parazitare (55 cazuri la 1000 copii), leziunile traumatice, otrăvirile şi alte consecinţe ale cauzelor externe (47 cazuri la 1000 copii), bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat (45 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos şi organelor de simţ (39 cazuri la 1000 copii), aparatului digestiv (28 cazuri la 1000 copii), afecţiunile sîngelui şi organelor hematopoietice (25 cazuri la 1000 copii), (vezi anexa, tabelul 19).

Referitor la morbiditatea prin boli infecţioase, zilnic circa 62 copii au fost internaţi în instituţiile spitaliceşti cu boli infecţioase. Astfel, în medie la 100 mii copii revin 1759 cazuri de boli infecţioase intestinale, inclusiv 61 cazuri de infecţii cu salmoneloze. Totodată, comparativ cu anul 2011 numărul cazurilor de dizenterie bacteriană a crescut de la 22 la 48 cazuri la 100 mii copii.

Figura 8. Morbiditatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani de unele boli infecţioase, cazuri la 100 mii copii din grupa de vîrstă respectivă

Anual se înregistrează circa 63 copii cu caz nou de tumori maligne. În anul 2012, la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani au revenit în medie 8,8 cazuri noi cu diagnosticul de tumori maligne. În structura morbidităţii prin tumori maligne în cazul copiilor prevalează ţesutul limfoid, hematopoietic şi înrudite - 47,6%, creierul şi alte părţi ale sistemului nervos central - 12,7%, rinichi şi bazinet renal - 7,9% şi tumorile ţesuturilor moi – 6,3%.

Tabelul 8. Morbiditatea copiilor de tumori maligne pe grupe de vîrstă şi sex

2009

2010

2011

2012

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

Total bolnavi înregistraţi cu diagnosticul de tumori maligne, caz nou

73

45

28

74

42

32

62

27

35

63

36

27

inclusiv în vîrstă de:

0-4 ani

23

15

8

22

14

8

25

11

14

29

18

11

5-14 ani

32

20

12

37

19

18

26

11

15

22

14

8

15-17 ani

18

10

8

15

9

6

11

5

6

12

4

8

La 100000 copii în vîrstă de 0-17 ani

9,5

11,5

7,5

9,9

11,0

8,8

8,5

7,2

9,9

8,8

9,6

7,6

În cazul maladiilor transmise pe cale sexuală în anul 2012 s-au înregistrat tendinţe de micşorare a incidenţei acestor maladii. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 14 ani au revenit în medie cîte 3,5 cazuri de sifilis şi cîte un caz de gonoree şi trichomoniază (vezi anexa, tabelul 21). Vulnerabilitatea adolescenţilor în faţa bolilor cu transmitere pe cale sexuală este mai mare în grupul de vîrstă 15-17 ani, la 100 mii copii în vîrstă de 15-17 ani revin respectiv 70 cazuri de sifilis, 38 cazuri de gonoree şi 170 cazuri de trichomoniază. În anul 2012 s-au înregistrat 9 copii cu vîrsta de pînă la 14 ani purtători ai virusului imunodeficienţei umane (HIV), dintre care 2 fete şi 7 băieţi.

Cu diagnosticul caz nou de tulburări mentale şi de comportament au fost înregistraţi 4,4 mii copii. Din numărul total al bolnavilor cu această maladie rata îmbolnăvirii copiilor este de 32 la sută, la 100 mii copii revenind 612 cazuri de tulburări mentale. Cel mai frecvent, copiii suferă de tulburări mentale şi de comportament cu caracter nepsihotic (499 cazuri la 100 mii copii), retard mental (102 cazuri la 100 mii copii) şi psihoză (20 cazuri la 100 mii copii). După asistenţă consultativ-curativă s-au adresat în anul 2012 – 755 de copii (vezi anexa, tabelul 22).

Serviciile medicale şi investigaţii. În anul 2012 fiecare al treilea copil în vîrstă de 0-17 ani sau 214,1 mii copii au fost supuşi examenelor profilactice. Astfel, la 1000 copii examinaţi revin 9,5 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 4,5 sînt cu întîrzieri în dezvoltarea fizică, 4,1 au dereglări de ţinută, 3,8 de scolioză, 3,5 suferă de tulburări de vorbire şi 1,0 cu acuitate auditivă scăzută. În acelaşi timp, 46,6% din total copii au fost supuşi controlului profilactic a cavităţii bucale, constatînd că fiecare al treilea copil necesită asanare, respectiv 74,6% din ei au fost asanaţi. Dacă ne referim la investigaţiile ecografice la copii atestăm o majorare semnificativă a cazurilor de adresare, de la 87,6 mii cazuri în anul 2008 pînă la 130,3 mii cazuri în 2012. Cea mai mare parte a investigaţiilor au fost efectuate la organele cavităţii abdominale (62,0%) şi investigaţiile creierului (19,4 %).

Copii cu dizabilităţi. La finele anului 2012 sub supraveghere s-au aflat 14,7 mii copii cu dizabilităţi, la 1000 copii revin circa 20,7 copii cu dizabilităţi. Principalele forme de boală ale copiilor cu dizabilităţi rămîn a fi malformaţiile congenitale şi anomaliile cromozomiale (6,1 cazuri la 1000 copii), tulburările mentale şi de comportament (4,1 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos (4,0 cazuri la 1000 copii), etc., (vezi anexa, tabelul 24).

Figura 9. Dizabilitatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani

Infracţionalitatea juvenilă

Infracţiuni înregistrate. Dat fiind faptul, că la nivel de ţară se atestă o tendinţă de creştere a numărului de infracţiuni, remarcăm acest lucru şi în cazul infracţiunilor săvârşite de minori, de la 1,1 mii cazuri în 2009 pînă la 1,5 mii cazuri în 2012 sau cu 16,3 % mai mult comparativ cu 2011. Rata infracţionalităţii la 100 mii minori (0-17 ani) a atins cifra de 206 infracţiuni faţă de 149 infracţiuni în 2009. Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a crescut de la 3,6% în anul 2011 pînă la 4,0% în anul 2012.

Figura 10. Infracţiuni săvîrşite de către minori

Infracţiunile cel mai des comise de minori rămîn a fi furturile, cu o pondere de 69,5% din total infracţiuni, jafurile - 6,7%, cazurile de huliganism – 2,7%, infracţiunile legate de droguri – 2,3% şi tîlhăriile – 1,3%.

Figura 11. Structura infracţiunilor săvârşite de către minori,  2012

Infracţionalitatea juvenilă în ultimii cinci ani se caracterizează prin creşterea numărului de minori implicaţi în comiterea infracţiunilor în grup. Astfel, în anul 2012 practic fiecare a patra infracţiune săvîrşită de minori a fost comisă în grup (25,3%) şi reprezintă cu 45,9% mai mult faţă de anul precedent. Totodată, sub influenţa alcoolului au fost săvîrşite 25 de infracţiuni sau 1,7 % din totalul infracţiunilor.

Figura 12.  Infracţiuni săvîrşite de minori

Numărul total al minorilor care au comis infracţiuni în anul 2012 a constituit 1975 minori sau cu 15,2% mai mult comparativ cu anul 2011. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 18 ani revin în medie 277 minori care au comis infracţiuni. Preponderent infracţiunile au fost săvîrşite de către băieţi (92,2% faţă de 7,8% în cazul fetelor). Două treimi din minorii culpabili de săvîrşirea infracţiunilor sînt persoane în vîrstă de 16-17 ani. Minorii în vîrstă de 14-15 ani sînt implicaţi mai mult în comiterea furturilor, iar cei în vîrstă de 16-17 ani pe lîngă furturi săvîrşesc şi mai multe jafuri şi acte de huliganism (vezi anexa, tabelul 28).  Pe parcursul anului 2012 au fost reţinuţi 18 tineri pentru comiterea omorurilor şi 33 tineri pentru violuri. De asemenea, 36 minori au comis infracţiuni legate de droguri.

Delicvenţa juvenilă, nu în ultimul rînd este însoţită de absenteismul şi abandonul şcolar ori fenomenele sînt interdependente, cei care nu sunt supuşi acţiunii educative sunt mai tentaţi să încalce legea. Astfel, din totalul minorilor care au comis infracţiuni în 2012, 84,5% sînt persoane neîncadrate în sistemul de educaţie sau cîmpul muncii.

Minori condamnaţi. În anul 2012 aproape în fiecare zi un minor a fost condamnat sau fiecare al şaselea minor care a comis o infracţiune. În total au fost condamnate 8,8 mii persoane, inclusiv 344 minori. În general, numărul minorilor condamnaţi s-a micşorat comparativ cu anul 2008 de 1,3 ori, iar comparativ cu anul precedent a crescut cu 15 persoane. În medie la 100 mii minori revin 48 minori condamnaţi.

Figura 13. Numărul minorilor condamnaţi

Majoritatea minorilor sînt condamnaţi pentru furt - 183 persoane (53,2%), pentru jaf şi tîlhării – 44 persoane (12,8%), huliganism - 27 persoane (7,8%), infracţiuni legate de droguri -16 persoane (4,7%), etc. Caracteristic pentru sistemul de sancţiuni al minorilor infractori este includerea măsurilor educative. În anul 2012 fiecare al doilea minor condamnat a fost supus condamnării condiţionate, iar fiecare al şaptelea a primit pedeapsa prin munca neremunerată în folosul comunităţii (vezi anexa, tabelul 29). Pedeapsa cu închisoarea a fost aplicată în cazul a 78 minori sau fiecare al patrulea minor condamnat.

Minori în detenţie. În anul 2012 numărul total al minorilor deţinuţi în instituţii penitenciare a constituit 85 de minori, inclusiv 39 persoane în instituţii de tip închis. Cei mai mulţi minori care îşi ispăşesc pedeapsa în izolatoare şi instituţiile penitenciare au fost condamnaţi pentru omor – 23 persoane (27,1%), viol - 18 persoane (21,2%) şi comiterea furturilor şi jafurilor - 37 persoane (43,5%).

Figura 14. Ponderea minorilor deţinuţi în total deţinuţi

Note:

1 Fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender.
2 Rata brută de cuprindere reprezintă numărul total de copii/elevi dintr-un anumit nivel educaţional, indiferent de vîrstă, exprimat ca procent faţă de populaţia totală din grupa oficială de vîrsta  corespunzătoare nivelului dat, într-un anumit an de studii. În calcul a fost utilizată populaţia stabilă care include persoanele absente temporar dat fiind că nu este disponibilă populaţia prezentă pe vîrste.

Persoană de contact:
Ala Negruţa
şef al direcţiei statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai
tel. 0 22 40 30 78

 
 
 
 
Prima Contact Harta
 
Comunicate de presă  / Banca de date 'StatBank'  /  Statistici pe domenii  / Produse şi servicii  / Recensăminte  / Metadate  / Standardul SDDS al FMI  / Formulare și clasificări  / Despre BNS  / Transparenţa în procesul decizional  / Cooperare internaţională  / Noutăţi şi evenimente  / Referinţe utile  / Achiziţii publice  / Funcţii vacante
Sus
3260371 vizite
 
Copyright © 2014 BIROUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ AL REPUBLICII MOLDOVA
Toate Drepturile Rezervate
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
Creat de Trimaran